Argumentare schiță la „D-l Goe” de I.L. Caragiale

Argumentare schiță

Schiţa „ D-l Goe” scrisă de I. L. Caragiale face parte din volumul  „Momente şi schiţe” având ca temă educaţia greşită primită de copii din familiile înstărite.

Schiţa este opera literară în proză, de dimensiuni reduse, cu o acţiune simplă, cara într-un stil concis prezintă un singur episod semnificativ din viaţa unuia sau a mai multor personaje.

„ D-l Goe” este o schiţă deoarece are o acţiune liniară desfăşurată pe un singur plan narativ: călătoria lui Goe şi a damelor la Bucureşti. Acţiunea se desfăşoară într-un timp relativ scurt pe data de 10 mai, pe parcursul a câtorva ore de călătorie cu trenul. Spaţiul acţiunii este limitat, deoarece la început acţiunea se desfăşoară pe peronul din urbea X, apoi în trenul accelerat.

Opera are un număr relativ mic de personaje, doar Goe şi damele cu care este însoţit, iar ca personaj episodic apare conductorul.

Ca moduri de expunere, naraţiunea se îmbină cu dialogul pentru dinamizarea acţiunii. Dialogul evidenţiază contrastul dintre aparenţă şi esenţă, adică dintre ceea ce par personajele şi cea ce sunt de fapt. De exemplu Goe vrea să pară un copil educat, însă se dovedeşte contrariul. Textul operei este de proporţii scurte.

În concluzie pot afirma că „ D-l Goe” este o schiţă.