Rezumat „Popa Tanda”

Popa Tanda – rezumat

La început Preotul Trandafir se află în satul său natal unde slujeşte cu mare credinţă pentru enoriaşii săi. Deoarece acesta este un om prea direct, i-a supărat pe consăteni determinându-i să-l reclame la protopop. Reclamaţia este luată în considerare, astfel încât preotul Trandafir se vede obligat să părăsească satul natal şi să se mute în satul Sărăceni, al cărui nume reprezintă starea de fapt a oamenilor de acolo.

În această situaţie, preotul se vede obligat încă de la început să ia atitudine faţă de indolenţa noilor consăteni. Această conjunctură îl obligă ca în prima duminică să ţină o slujbă în care să prezinte pilda „Fiului risipitor”, gândind că astfel  va reuşi să schimbe ceva în atitudinea sătenilor. Nădejdea îi este spulberată pentru că pe măsură ce trece timpul, oamenii din sat nici măcar nu se mai oboseau să meargă la biserică, aşa că de mai multe ori preotul s-a văzut nevoit să slujească numai pentru clopotarul Cozonac. Văzând că lucrurile se agravează, preotul hotărăşte să umble prin sat cu sfatul şi cu vorba bună, dar nici aşa nu reuşeşte să facă nimic. Dacă  vorba bună şi sfatul nu au dat roade, părintele a mai găsit o alternativă, aceea de a-i batjocori pe săteni, însă  vorbele s-au întors împotriva lui. Pe lângă acestea, preotul se pomeneşte din nou cu o reclamaţie, însă de data aceasta episcopul nu-i mai dă curs, aşa încât preotul rămâne în satul Sărăceni, la fel de sărac precum consătenii săi.

Situaţia disperată îl determină pe preot să ceară ajutor lui Dumnezeu pentru a rezolva într-un fel problemele grave ale familiei sale. Miracol sau nu, situaţia preotului se schimbă în bine, reuşind ca din puţinul zestrei soţiei să înceapă a-şi rezolva problemele, aşa încât încet încet transformările sunt vădite. Această conjunctură atrage după sine invidia consătenilor, care fără discernământ îl numesc la început „ omul dracului” dar în timp, prin a-i urma exemplul, sărăcenii ajung la fel la rândul lor oameni gospodari, ce reuşesc să-şi schimbe radical viaţa.

La sfârşit preotul Trandafir este îmbătrânit, dar considerat de consăteni „omul lui Dumnezeu”.