Acasă > Argumentări > Argumentare nuvelă la “Popa Tanda” de Ioan Slavici

Argumentare nuvelă la “Popa Tanda” de Ioan Slavici

Argumentare nuvela

 Nuvelele lui Ioan Slavici sunt realiste, deoarece autorul a observat îndeaproape viaţa ţăranilor ardeleni. Opera „Popa Tanda” a fost publicată în 1875 fiind operă epică în care naratorul relatează fapte şi întâmplări care îl au în centrul lor pe părintele Trandafir.

Nuvela este opera epică în proză de dimensiuni medii, cu un fir narativ central, care are o construcţie riguroasă a subiectului, cu un conflict concentrat care implică un număr relativ redus de personaje.

Acţiunea operei are un singur fir narativ care este structurat pe o succesiune de episoade. Episoadele care se succed în operă sunt: părintele Trandafir este preot în satul Butucani fiind un om bun, înţelept, harnic şi foarte sincer; acesta este mutat în satul Sărăceni, un sat dezolant cu oameni săraci şi leneşi; părintele se hotărăşte să le schimbe atitudinea faţă de muncă; acesta încearcă prin sfaturi, batjocură, ocară, apoi prin exemplul personal; oamenii se apucă de muncă, satul devine unul prosper iar părintele Trandafir deşi îmbătrânit a rămas acelaşi.

În operă există un conflict principal care generează alte conflicte secundare. Ioan Slavici pune în prim-plan conflictul exterior dintre părintele Trandafir şi enoriaşii săi, conflict cauzat de sinceritatea preotului care încearcă să le schimbe atitudinea faţă de muncă. Acest conflict generează conflictul interior al preotului care trece de la o stare sufletească la alta: entuziasmul său se transformă în dezamăgire profundă şi apoi creează o stare de disperare în sufletul preotului.

Accentul nu cade pe acţiune, ci asupra trăirilor şi evoluţiei personajelor. Ioan Slavici construieşte acest personaj ilustrând chipul preotului ardelean ca model spiritual al ţăranului român. Părintele Trandafir era un om înţelept, harnic, ambiţios fapt reieşit din descrierea făcută de Slavici la începutul operei şi din faptele sale. La sfârşitul operei, părintele Trandafir este văzut ca „omul lui Dumnezeu”.

În această operă, principalele moduri de expunere sunt naraţiunea şi descrierea care se împletesc cu dialogul. Aducând argumentele de mai sus am demonstrat că opera „Popa Tanda” este o nuvelă.

About these ads
Categories: Argumentări
  1. alexxutz.alex@yahoo.co
    30 ianuarie 2013 la 3:23 PM

    Foarte bun argumentat dar trebuia mai dezvoltat si cu citate din text

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: